Descriere
Arilsulfataza A (sau cerebrozid-sulfataza), este o enzimă care descompune sulfatidele și anume 3-sulfat cerebrozidul în cerebrozid și sulfat. La om, arilsulfataza A este codificată de gena ARSA. ARSA este singura genă, în care sunt cunoscute variantele patogene care cauzează deficiență de arilsulfatază A.
Deficitul de arilsulfatază A (cunoscut și sub denumirea de leucodistrofie metacromatică sau MLD) este caractezizată prin 3 subtipuri clinice: MLD târziu-infantil (50-60% din cazuri), MLD juvenile (20-30% din cazuri), MLD la adulți (15-20% din cazuri). Vârsta de debut în cadrul unei familii este, de obicei, similară. Cursul bolii poate fi de la 3 până la 10 sau mai mulți ani în forma infantilă târzie și de până la 20 de ani sau mai mult în formele juvenile și la adulți.
MLD târziu infantil
Debutul este cuprins între vârsta de 1 an și 2 ani. Simptomele tipice includ inițial slăbiciune, hipotonie, inabilitate, căderi frecvente, vorbire neclară și tulburări de mers. Mai târziu apar următoarele simptome : incapacitatea de a sta în picioare, dificultate în vorbire, deteriorarea funcției mentale, creșterea tonusului muscular, dureri la nivelul brațelor și picioarelor, convulsii generalizate sau parțiale, compromiterea vederii și auzului și neuropatie periferică. În stadiile finale, copiii au spasme tonice, postură decerebrată și nu mai cunosc mediul înconjurător.
MLD – juvenil
Debutul este cuprins între vârsta de 4 ani și maturitatea sexuală ( vârsta de 12- 14 ani ). Printre manifestările inițiale se numără scăderea performanței școlare și apariția dereglărilor de comportament, urmate de inabilitate, dereglări de mers, vorbire neclară, incontinență și comportamente bizare. Este posibil să apară convulsii. Progresia este similară, dar este mai lentă decât forma infantilă târzie.
MLD la adulți
Debutul apare după maturitatea sexuală, uneori până în al 4-lea sau al 5-lea deceniu. Semnele inițiale pot include performanțe scăzute la școală sau la locul de muncă, schimbări de personalitate, abuzul de alcool sau droguri, gestionarea deficitară a banilor și instabilitatea emoțională. În alte situații, simptomele care predomină inițial sunt convulsiile și simptomele neurologice (slăbiciune și pierderea coordonării, care progresează spre spasticitate și incontinență). Neuropatia periferică este obișnuită. Cursul bolii este variabil, cu perioade de stabilitate, intercalate de perioade de declin și se pot extinde peste 2 până la 3 decenii. Etapa finală este similară cu cea pentru formele din copilărie sau adolescență.
MLD este suspectat la persoanele cu disfuncție neurologică progresivă și cu evidențierea la RMN a unei leucodistrofii. MLD este sugerată de activitatea enzimatică a arilsulfatazei A (ARSA) în leucocite, care este mai mică cu 10 % față de valorile normale. Totuși, analiza activității enzimei ARSA nu poate face distincția între pseudodeficiența MLD și ARSA, în care activitatea enzimei ARSA, care este în acest caz cu 5% până la 20% mai mică față de valorile normale, dar nu produce MLD.
MLD este o boală moștenită autosomal-recesiv. La concepție, fiecare individ are o șansă de 25% de a fi afectat, 50% de a fi purtător asimptomatic și o șansă de 25% de a fi afectat, dar nu purtător.
Indicatii
- Persoane cu disfuncție neurologică progresivă și cu evidențierea la RMN a unei leucodistrofii
- Testare prenatală și diagnostic genetic preimplantare
Interpretari
- Deficitul enzimei arilsulfatază (ARSA) – Diagnosticul MLD este sugerat de o activitate a enzimei ARSA în leucocite mai mică cu 10% față de valoarea normală.
- Pseudodeficiența enzimei ARSA – este sugerată de o activitate a enzimei în leucocite între 5-20% mai mica decât valoarea normal.
Pseudodeficiența este dificil de diferențiat de deficiența enzimei ARSA și se face numai prin teste biochimice.
În acest caz, termenul “pseudodeficiență” se referă numai la niveluri foarte scăzute ale activității enzimei ARSA la un individ altfel sănătos.
Pseudodeficiența a fost observată la părinții și rudele persoanelor cu MLD.